Principii Generale Deontologice

Obligația fundamentală a psihologului este de a respecta persoana ca ființă umană autonomă, cu demnitate proprie, drepturi și libertatea de a decide asupra propriei vieți. Psihologul trebuie să recunoască faptul că valoarea unei persoane nu depinde de statutul social, cultură, convingeri, vârstă, gen, sănătate sau orice altă caracteristică individuală. În toate interacțiunile profesionale, psihologul este responsabil să manifeste respect față de experiențele, valorile, opiniile și identitatea clientului.

Psihologul are obligația legală și morală de a păstra confidențialitatea tuturor informațiilor obținute în cadrul activității profesionale. Aceste informații nu pot fi divulgate fără consimțământul clientului, cu excepția situațiilor prevăzute de lege sau a celor în care divulgarea este necesară pentru protejarea clientului sau a altor persoane. Obligația de confidențialitate continuă chiar și după încheierea relației profesionale.

Psihologul trebuie, de asemenea, să respecte dreptul clientului la autodeterminare. Aceasta înseamnă că persoana are dreptul să participe activ la deciziile care o privesc, să primească informații clare despre intervenție, să accepte sau să refuze serviciile și să se retragă în orice moment, fără consecințe negative. Psihologul are obligația să încurajeze autonomia clientului, respectând în același timp limitele acesteia atunci când există constrângeri legale sau vulnerabilități psihologice.

Înainte de începerea intervenției, psihologul trebuie să ofere informații clare și accesibile despre scopul serviciului, metodele utilizate, beneficiile și riscurile posibile, limitele confidențialității, durata, costurile și drepturile clientului. Consimțământul trebuie să fie liber exprimat, fără presiune, și bazat pe o înțelegere reală a informațiilor primite.
Psihologul trebuie să colecteze doar informațiile necesare, să le păstreze în condiții de siguranță, să prevină accesul neautorizat și să respecte normele legale privind stocarea și distrugerea datelor. Datele profesionale trebuie păstrate cel puțin 10 ani și utilizate doar în scopuri profesionale legitime.

Psihologii trebuie să manifeste respect, corectitudine și profesionalism în relația cu colegii, evitând denigrarea, criticile nefondate sau comportamentele care pot afecta încrederea în profesie.

Psihologul este obligat să practice exclusiv în limitele competențelor sale profesionale și de a menține un nivel ridicat de pregătire, responsabilitate și rigoare științifică. Psihologul are obligația să își cunoască limitele profesionale și să ofere servicii doar în acele domenii pentru care deține pregătirea, atestarea și experiența necesare. Exercitarea profesiei se face în baza atestatului de liberă practică și în conformitate cu specializările recunoscute oficial. Psihologul nu trebuie să își prezinte competențele într-un mod exagerat sau înșelător și nu trebuie să creeze impresia falsă că deține expertiză într-un domeniu în care nu este calificat.

Competența implică, de asemenea, utilizarea exclusivă a metodelor, tehnicilor și instrumentelor care au fundament științific și pentru care psihologul are pregătirea necesară. Psihologul are responsabilitatea de a utiliza metode validate de comunitatea profesională și de a evita intervențiile care nu au suport științific sau care nu au fost suficient verificate. În același timp, psihologul trebuie să fie conștient de limitele metodelor utilizate și să evite prezentarea rezultatelor într-un mod care depășește validitatea lor reală.

Un element esențial al competenței este dezvoltarea profesională continuă. Psihologul are obligația de a își menține și dezvolta competențele prin formare continuă, participare la programe de specializare, conferințe, supervizare și consultare profesională. Această responsabilitate reflectă natura dinamică a psihologiei ca știință, în care cunoștințele și standardele profesionale evoluează constant.

Dacă psihologul constată că nu poate oferi un serviciu în mod competent, are responsabilitatea de a consulta un coleg, de a solicita supervizare sau de a recomanda clientului un alt specialist calificat. Protejarea clientului are prioritate față de orice altă considerație, inclusiv față de dorința psihologului de a păstra cazul.

Psihologul trebuie, de asemenea, să fie conștient de factorii personali care pot afecta competența profesională, cum ar fi stresul, problemele personale sau starea de sănătate. În astfel de situații, psihologul are obligația de a limita, suspenda sau încheia activitatea profesională afectată, pentru a preveni posibile prejudicii asupra clientului.

În situații excepționale, cum ar fi urgențele sau lipsa altor specialiști disponibili, psihologul poate oferi suport temporar, chiar dacă nu are pregătirea completă necesară, dar numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea persoanei și până când devine disponibil un specialist calificat. În astfel de cazuri, psihologul trebuie să acționeze cu maximă prudență și responsabilitate

Psihologul este obligat să acționeze în mod responsabil față de starea de bine a persoanelor, grupurilor și comunităților cu care lucrează. Psihologul nu este responsabil doar pentru intervenția în sine, ci și pentru consecințele acesteia, atât directe, cât și indirecte. Prioritatea fundamentală este protejarea și promovarea stării de bine a clientului și evitarea producerii oricărui prejudiciu.

Psihologul are responsabilitatea de a decide, în mod independent și fundamentat profesional, metodele și intervențiile pe care le utilizează și de a își asuma consecințele acestor decizii. Această responsabilitate nu poate fi transferată altor persoane, instituții sau circumstanțe. În același timp, psihologul este încurajat să colaboreze cu alți specialiști atunci când acest lucru contribuie la binele clientului.

Psihologul trebuie să acționeze astfel încât să reducă riscurile și să minimizeze orice posibil prejudiciu. Atunci când un anumit nivel de disconfort psihologic este inevitabil, psihologul are responsabilitatea de a reduce acest impact cât mai mult posibil și de a acționa în interesul persoanei. Psihologul nu trebuie să utilizeze cunoștințele profesionale în moduri care pot dăuna altor persoane sau care pot încălca drepturile fundamentale ale omului.

Responsabilitatea profesională include și obligația de a asigura continuitatea serviciului. Dacă psihologul nu mai poate continua activitatea din motive personale, de sănătate sau din alte motive obiective, trebuie să depună eforturi pentru a facilita transferul clientului către un alt specialist competent. Psihologul are responsabilitatea de a evita abandonul profesional și de a proteja stabilitatea intervenției.

De asemenea, psihologul are obligația de a evalua eficiența intervenției și de a întrerupe serviciul atunci când acesta nu mai aduce beneficii clientului sau când continuarea nu este justificată profesional. În astfel de situații, psihologul trebuie să informeze clientul și să îl îndrume către alte resurse sau specialiști adecvați. Continuarea unui serviciu ineficient poate constitui o formă de neglijență profesională.

Psihologul este obligat să acționeze cu onestitate, corectitudine și transparență în toate relațiile profesionale. Deoarece integritatea profesională reprezintă fundamentul încrederii dintre psiholog, client, colegi și societate, psihologul are datoria de a își prezenta competențele, calificările și experiența în mod sincer, fără exagerări, distorsiuni sau omisiuni care ar putea induce în eroare alte persoane.

Psihologul trebuie să manifeste obiectivitate și acuratețe în toate activitățile profesionale, inclusiv în evaluări, concluzii, rapoarte și comunicări publice. Este esențial ca psihologul să distingă clar între fapte, interpretări, ipoteze și opinii și să nu prezinte concluziile într-un mod care depășește limitele datelor disponibile. Comunicarea profesională trebuie să fie bazată pe adevăr, rigoare și responsabilitate.

Psihologul trebuie să evite situațiile în care interesele personale, financiare, sociale sau profesionale ar putea afecta obiectivitatea sau calitatea intervenției. Psihologul nu trebuie să își folosească poziția profesională pentru a obține avantaje personale sau pentru a influența în mod nejustificat clientul sau alte persoane.

Psihologul trebuie să evite relațiile profesionale care se suprapun cu relații personale, financiare sau de altă natură, atunci când acestea pot afecta obiectivitatea sau pot crea riscul de exploatare sau prejudiciu. Este strict interzisă orice formă de abuz de putere sau exploatare a clientului, inclusiv relațiile sexuale sau alte relații care compromit relația profesională. Psihologul trebuie să mențină limite profesionale clare pentru a proteja clientul și integritatea intervenției.

Psihologul are obligația de a respecta angajamentele contractuale și de a clarifica condițiile financiare ale serviciilor oferite. Onorariile trebuie stabilite transparent, fără exploatarea clientului și fără a crea așteptări nerealiste cu privire la rezultate. Psihologul nu trebuie să condiționeze intervenția de obținerea unor avantaje personale și nu trebuie să accepte beneficii suplimentare care pot afecta obiectivitatea profesională.

Psihologul trebuie să ofere informații corecte, să evite afirmațiile înșelătoare sau exagerate și să nu creeze așteptări nerealiste privind rezultatele intervențiilor psihologice. Publicitatea și declarațiile publice trebuie să reflecte realitatea competențelor și să nu afecteze prestigiul profesiei sau încrederea publicului. Psihologul are responsabilitatea de a corecta informațiile eronate și de a preveni interpretările greșite ale activității sale.

Identificați parametrii situației: ce s-a întâmplat concret, ce principii ar putea fi afectate, ce drepturi/interese sunt în joc; ce indică legea, codul deontologic și reglementările relevante; ce dovezi științifice sunt utile; ce spun ghidurile; ce „bias-uri” personale vă pot influența.

Identificați persoanele/grupurile afectate și obțineți perspectiva lor (client, aparținători, terți contractuali, instituții, după caz).

Evaluați ce principii/standarde se activează (demnitate/confidențialitate/consimțământ; competență; responsabilitate; integritate).

Generați opțiuni (nu doar A sau B).

Analizați riscurile și beneficiile pe termen scurt și lung pentru fiecare opțiune.

Alegeți cursul de acțiune cel mai logic și proporțional; documentați raționamentul.

Asumați consecințele și monitorizați; dacă apar efecte negative, corectați / reluați procesul.